ante-prolog
... sîntem fiinţe tridimensionale cu o
logică mereu bidimensională – ne organizăm mereu bidimensional
tridimensionalitateadată • suprafeţe – cel mult din mai multe direcţii – ecrane
– oglinzi (labirintul ne aminteşte în permanenţă de asta) • dacă am izbuti să
gîndim tridimensional — cu adevărat tridimensional – oare lumea noastră ar
deveni cvadridimensională? oare? oare? • e oare gîndirea o scară labirintică
cu-n pas în urmă spre? •
cînd nu mai există alt cuvînt nu mai există alt eu – timpul pleacă la plimbare •
respiraţia se încetineşte pînă îngheaţă — jur împrejur mă simt încercuit numai
de mogîldeţe • cerul e plin de noroi cenuşiu – ca un ecran vid • parc-aş fi
străbătut de o înserare continuă iar clonii ar fi migrenele pe care le-am
rătăcit într-o puşculiţă furată • …de furat mi-am furat-o singur… • …clonii sînt
imaginile de care mă lipsesc – imaginile pe care le-am smuls din fictivul
oglinzii pentru a le arunca în iluzia realului • mogîldeţe – sînt înconjurat de
mogîldeţe fără chip •
cînd mă priveam pe vremuri în oglindă nu mă vedeam defel – cînd mă privesc acum
în ecran mă văd mereu în copie • imaginile mele se mişcă altfel decît mine dar
gîndesc cum vreau eu • înainte vreme – în vechea oglindă aş fi putut să-mi văd
în cel mai bun caz chipul – din ce în ce mai şters – mai irecognoscibil – altul
de identic • acum, în noua oglindă, ecranul, pot să-mi văd mai ales gîndurile –
să le văd, adică să le dirijez • să le dirijez, adică să mă caut prin
tunele-chei – prin tunele-chei cu care încerc să-mi descui cheia încuiată •
de fapt, în toate cheile se ascunde un refuz • de fapt, tot ce apare ne
dispare • faţă-n faţă cu mine însumi – dacă mi-apar – dispar • paradox • faţă-n
faţă cu mine însumi dacă dispar – mi-apar • paradox • sînt – nu sînt • nu sînt –
sînt • scriu pe o frunză – sînt frunza – frunza dispare • scriu pe capota unui
automobil – sînt capota automobilului — automobilul dispare • de ce nu doar
capota – pentru că imaginaţia noastră e bidimensională • chiar şi ideea de
profunzime – de abis – e un concept al suprafeţei • fiece individ ascunde un
aparat de fotografiat – poate chiar de filmat – un stoc indefinit de negative
posibile • cerneala e o ancoră cu aterizarea abolită precum o sentinţă de
condamnare la moarte •
hm! înaintez nu prin deplasare ci prin transformare – mă strădui să fiu un lucru
aproape imposibil – un om tridimensional cu o gîndire tridimensională – eventual
cvadri- • gîndirea e mai ales amintire – un fel de miros derivat • mai ales
memorie – gîndirea gîndeşte cu trecutul – deşi mai ales spre viitor • însă
trecutul tridimensionalităţii e bidimensionalitatea – subconştientul profund,
monodimensionalitatea – inconştientul absolut – neantul dimensiunilor •
anticipez, anticipez… • toată planeta asta poate fi răsfoită ca o carte – tot
cosmosul nu-i abia decît o pagină •
prolog
limba – ce
mai mască – tăcem diferit în limbi diferite – nu, suferim • totu-i diferit în
limbi diferite – aidoma unui exil în evantai • citim, fireşte – dar nu numai,
răsfoim diferit în limbi diferite – respirăm diferit • în mai multe limbi •
... e însă timpul – a venit timpul • degetele mi se desprind de mîini şi pleacă
să danseze precum nişte tentacule imponderabile pe claviatura biotehnică a
oglinzilor – ce vibrează, trezite brusc aidoma unor pânze de păianjen
telepatice •
cu o pereche de mîini de rezervă, oportun autogenerate, răsfoiesc neglijent
catalogul bestiilor imaginare stabilit, oh, acum patru secole şi mai bine, de
metazoologul J.L. Borges • paginile electronice sînt în contact direct, ca şi
psihomicroscopul neuronal, cu oglinda bioinformatică • graţie ei, îmi ajunge să
percep doar pentru ca tot ce e virtual să devină a priori şi real • fiinţa e
deci imaginaţie de vreme ce percepţiile sînt, în fond, imagini
la police de caractères
utilisée habituellement
ne permettant pas de
reproduire les signes diacritiques propres au roumain,
nous avons dû faire appel à
une autre police
(note de p. vianna)
ara aleşandru şişmanian
in Migrene VI–δ,
Ramuri, Bucuresti, 2017
© Ramuri
et Ara Alexandre Şişmanian
